Amintire...

In memoria ta....Sergiu!
Pentru toti cei ce l-au cunoscut si l-au iubit....urmariti acest slideshow





Vei fi mereu in sufletul meu....scumpul meu "fratior"....te iubesc si te voi iubi mereu!!!
Azi, 15 februarie cand fratele meu a implinit 29 de ani....un alt "frate" ne-a parasit...la numai 27 de ani
Imi plange sufletul in mine....Te iubesc scumpul meu Sergiu si te voi tine mereu strans langa inima mea

....Iarta-ma ca nu m-am tinut de promisiunea ca te vei face bine !....

Te iubesc!!!!!!!!!!!!

Aici voi posta toate gandurile frumoase pentru Sergiu primite pe e-mail:

Poezie de la Deia (o fata din Portugalia pe care Sergiu a cunoscut-o pe jocul Lineage si cu care avea o legatura virtuala mai speciala)

For Sergiu
Where do the good ones go?
Where do tears go once they finish
rolling down your face?
What is it we do with the pain,
with the feeling of loss?
What is the appropriate reaction to death,
to the helplessness left inside?
When is it ok to stop crying,
to stop grieving, to just adapt to the sorrow
and learn to live with it?
"This is supposed to make you appreciate life", they say...
"You have to seize every moment and make it count." ...
But in my heart, I know, these are just things
people tell themselves to prevent them from
feeling as much pain...
Death doesn't make any sense, or
It makes as much sense as life itself.
It's all so random...
We hurt so much, for so many reasons... Is this a
test? If it is, it's a cruel one!
Losing a friend, just like that,
someone that in some way has touched your life
and made it better...
Someone that made a difference,
and then it's over.
You cease having everything you took for granted,
´cause that's what us pittyfull humans with our free will do,
we take what matters for granted.
Maybe that is the lesson, but does it have to hurt like this?
He is gone and life is worse now...
Twenty seven years past from the time he
took his first breath coming into this world,
and something made him took his last...
We can't talk to him anymore,
no more birthday messages, no more Christmas cheer
and new year wishes over the phone.
My heart is heavy,
with sadness and regret,
and with pitty for a world that has lost
yet another good soul.
But my heart is also greatful for having had,
short timed as it was,
such a wonderful someone as part of my life!

I hope that this journey we make
does have some kind of purpose, some sense,
and that somewhere, somehow,
under whatever form,
we can meet once more and never part ways again.
'Till then my friend...

Pentru totdeauna in inima mea
Deia


Cuvinte frumoase din partea Prof. Diriginte Marilena Grigoras

"Vestea cutremuratoare si de necrezut am primit-o astăzi, 17.02.2009 de la Petronela, şi mă întreb dacă acesta este destinul … este o superstiţie, o certitudine sau poate un cuvânt scris cu litere roşii pe fruntea fiecăruia.
Îndurerată familie, cine vă poate consola pentru pierderea unei fiinţe atât de dragi?
Dureroasa pierdere care v-a lovit mă emoţionează profund şi sunt alături de dumneavoastră în aceste momente de grea încercare.
Există lucruri pe care nu le putem uita. Elevul meu Sergiu, un copil căruia îi plăcea să creadă că este liber, că totul va veni de la sine, care transforma clipa într-o amintire plăcută, care părea să fie ocrotit de hazard şi neprevăzut, cu o structură robustă şi multă putere de muncă, reliefate zilnic în zîmbetul lui unic şi optimist. Aşa va rămâne veşnic în memoria mea, a colegilor de clasă, a prietenilor pe care i-a avut în România, acolo unde a trăit cei mai frumoşi ani – ani de liceu. Vei străluci ca strălucirea stelelor şi vei continua ca o parte vie în amintirea celor care te-au cunoscut.
Doresc să vă întărească Dumnezeu ca să puteţi duce această durere în suflet şi cu timpul să puteţi accepta această mare pierdere.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi linişte
Prof. Diriginte Marilena Grigoraş"


Cuvinte....scrise de un anonim

Nu e ciudat.....e doar tacere...
Nu e sinistru....e doar durere...
O ploaia calda de lacrimi....se revarsa
Dar care.... suflete usuca si apasa
In noaptea ce urmeaza…si iar vine
Ne prinde teama ca tu nu mai esti..
E doar un vis...un vis printe suspine
Of Sergiulica,ce mult tu ne lipsesti..

Hasky, un prieten drag...a scris:

"Sergiu...nici acum nu vreau sa realizez ca nu am sa te mai vad...ca nu o sa ne mai intalnim cu totii la o bere, o pizza, o seara de distractie...si la o ceea ce faceam noi cand ne intalneam...o sa-mi lipseasca felul tau de a vorbi, felul tau de a face glume si de a rade...imi va lipsi acel zambet nesters de pe chipul tau si optimismul de care debordai...nu pot sa realizez faptul ca nu mai esti...ca nu mai esti printre noi...si esti acolo sus in Rai unde iti e locul...o persoana de aur din punctul meu de vedere...linistit..marinimos...iubitor...

Deja ne lipsesti Sergiulica....si o sa ne aducem cu drag aminte de tine...o sa ne aducem aminte de chipul tau mereu luminat de un zambet... Dumnezeu sa te aibe in paza..."



Toti cei ce au locuit impreuna cu Sergiu....fie o luna, fie 1 an, fie 10, sunt parte din sufletul sau...te-au iubit si te vor iubi mereu. Iar Hasky te-a facut sa zambesti, fie ca ai fost sanatos, fie ca erai bolnav....


Sergiu Bejan, impreuna cu familia sa ti-au scris:


Si nu-i asa ca ai plecat pe veci
si suparat pe aceasta lume
cu ochi inchisi cu brate reci
sa nu-ti mai stie nimenea de nume
Si nu-i asa ca insusi dumnezeu
care in grija lui acum te tine
te-a smuls de o data de pe acest pamint
sa arate ce nevoie avea de tine
Si nu-i asa ca tu de ziua ta
ne vei spune cum se moare
si vei avea tortul care iti placea
si vei sufla din cer in luminare.

Prin plecarea ta dintre noi am învăţat cel mai greu lucru din viaţă, să trăim fără tine. Amintirile frumoase petrecute împreună ne dau putere să mergem mai departe. Lacrimile noastre vor păstra drumul amintirilor, iar florile ce le vom aşeza pe mormântul tău vor aminti veşnic de bunătatea sufletului tău.

nu a murit..
s-a întors la viaţă!
voi chiar nu vedeţi
câte ne-nvaţă
şi cum vorbeste
prin litera noastră?
rugaţi pentru el
ca uşor să renască
şi va reveni
prin noi
glăsuiască!

odihna cea veşnică dă-i-o lui,Doamne,
şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească
să se odihnească în pace!
Amin!



Am fost 3....oriunde mergeam, orice faceam....am ramas 2... aici pe pamant... dar stiu ca oriunde am merge si orice am face, tu, Sergiu, vei fi mereu alaturi de noi

Calin, impreuna cu toti colegii moldoveni din clasa "D"

Am avut onoarea sa-l cunoastem pe Sergiu, inca de la primele clipe cand a ajuns in Iasi,am fost cu el intr-un camin, am petrecut impreuna perioada anilor de liceu. Era o persoana plina de viata,mereu zimbitor. Am fost legati printr-o prietenie care va ramane mereu in amintirile noaste.Am admirat mereu simplitatea lui si modul de a aborda lucrurile cat mai simplu.Dumnezeu sa te odihneasca si sa stii Sergiu, vei ramane mereu in amintirile noastre.
Colegii din cl.D (Slava,Sanea,Marik,Max,Vasea,Cornel,Adrian,Vadim si Calin).


Craciun 2006...mergem in oras cu prietenii. Luam un tramvai. Pe drum, Sergiu adoarme. Susotim intre noi sa coboram si apoi sa-l sunam sa coboare la urmatoarea...Doamne ce ne-am amuzat.

Aceasta este poza din tramvai:



Nu am facut-o...s-ar fi suparat.
Am vrut sa o binedispun pe Anca cu povestea mea....iar ea imi spune:"Nu e tarziu nici acum sa il sunati sa coboare...numai ca a coborat deja in rai...unde sper sa ii fie mult mai bine ca in spital"
Ai dreptate, Anca....

Sergiu...te iubesc!